Iubește poveștile de viață și interacțiunile. Este mereu înconjurată de oameni spre care îndreaptă lumina potrivită astfel încât aceștia să-și dezvăluie frumosul. Se adresează unui public fără vârstă, dornic de descoperiri, cu mintea și sufletul deschise, căruia îi oferă prin interviurile sale o experiență de calitate. Astăzi învățăm despre importanța întâlnirilor, alături de Cristina Stănciulescu.
Cărți recomandate de Cristina Stănciulescu
*regăsite pe pagina de Recomandări în aplicația Voxa pe Raftul Cristina Stănciulescu, în săptămâna 31 octombrie - 6 noiembrie 2022
Anna Karenina de Lev Tolstoi
Copiii de pe Volga de Guzel Iahina
Apeirogon de Colum McCann
Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici
Cercul mincinosilor de Jean Claude Carriere
O viață măruntă de Hanya Yanagihara
Dăruind vei dobîndi de N Steinhardt
Comedii la Porțile Orientului de Andrei Pleșu
1. Cristina Stănciulescu - #peopleperson. Iubești interacțiunile reale, oamenii, poveștile bune și frumosul. Care sunt lucrurile pe care Cristina Stănciulescu le-a păstrat doar pentru ea?
Multe lucruri din viața privată. Sunt un om discret și, împotriva aparențelor, cam emotiv. Nu-mi place să vorbesc despre mine foarte mult…
2. Autenticitate - cuvântul anului 2022. Poate atât de des folosit încât s-a golit de sens. Ce înseamnă să fii autentic, pentru tine?
Să știi cine ești, să te cunoști, să te accepți, să știi unde si ce nu e bine cu tine, să lucrezi zona aceea și să expui fără prefăcătorie ceea ce vrei să expui în public din ceea ce ești tu. Sună complicat, cred că am spus-o așa, cu mâna stângă pe urechea dreaptă. Să nu minți și să nu te minți, cred că e mai direct spus așa…
3. 10 ani redactor-șef la Revista Viva, om de radio, editor pentru diverse publicații cunoscute, PR Manager la ProTV, fondator al site-ului personal cristinastanciulescu.ro #peopleperson. Ai cunoscut și ai fost înconjurată mereu de sute de vedete - în lumina reflectoarelor dar și dincolo de ea. Ce consideri cel mai greu de gestionat în lumea showbiz-ului?
Orgoliile, nesiguranța, dar e de înțeles. Vedetele, oamenii publici trăiesc un stres aproape permanent. Expunerea publică este traumatizantă uneori, mai ales la începutul carierei. Acești oameni, cel puțin teoretic, sunt mereu în lumina reflectoarelor și nivelul lor de atenție este mereu ridicat. Pot oricând să facă greșeli ceea ce este absolut omenesc și normal, numai că în cazul lor se contorizează lucrurile altfel.
4. Oamenii se deschid în fața ta. Uneori mai lent, alteori neașteptat de repede. Reușești de cele mai multe ori să treci dincolo de măști, direct la esență. Este vulnerabilitatea o forță sau un dezavantaj?
Nu știu dacă este o forță și nici un avantaj per se. Depinde mult ce face omul vulnerabil cu vulnerabilitățile lui. Dacă le îmbrățișează sau dacă se rușinează cu ele… Depinde. Dar dacă ai făcut din vulnerabilitatea ta o armă, o forță, atunci vei avea categoric un alt stil de a comunica. Mult mai bun.
5. Se spune că visurile tind să rămână alături de noi mai mult ca un ideal decât ca un element declanșator și că ceea ce te face să acționezi este defapt pasiunea pură, contopită cu obsesia. Care este visul tău la care te gândești cu drag? Dar pasiunea care te-a mânat în luptă?
Visul meu… Să fiu actriță, cred. Dar nu a fost să fie, așa încât viața m-a dus tot în preajma scenei, ajungând să scriu despre showbiz. Pasiunea mea este energia mea. Din ea izvorăște totul. Am vrut să fac lucrurile perfect mereu, „boală” de copilărie. Nu s-a putut perfect, dar am încercat să ridic nivelul cât de sus.
6. Cărțile sunt nelipsite în viața ta - scrii despre oameni care scriu, faci adesea trimiteri la titlurile pe care le citești, ești mereu în căutarea următoarei cărți. Acum citești și pentru alții, fiind unul dintre cei mai ascultați naratori Voxa. De ce citești?
Sunt om de radio. Vocea este amprenta mea, calea prin care pătrund în inimile oamenilor Și mai știu că sunt mulți care au nevoie de cărți, dar nu au timp să citească, în schimb au timp să asculte. Și atunci, de ce să nu fac asta? Voxa mi-a oferit șansa să fiu și puțin artistă, și puțin actriță. Iar la întrebarea de ce citesc așa, pur și simplu, ei bine, o fac pentru că este a doua mea viață, este provocare, plăcere, drog.
7. Atunci când intri într-o librărie, sau pe Voxa, care este categoria spre care te îndrepți mai întâi? (dezvoltare personală, psihologie, ficțiune, noutăți...)
Ficțiune, în primul rând. Îmi plac poveștile fie că sunt epopeice, fie de o pagină.
8. Relația ta cu domnul Octavian Paler a fost una specială. Dorința de a-l cunoaște a fost stârnită de la o lectură care avea să îți schimbe viața. Spuneai într-un interviu că în șirul lung de scrisori pe care le-ați schimbat și în orele petrecute la telefon au fost nenumărate recomandări de cărți. Își amintești câteva cărți pe care le-ai citit la îndemnul domnului Paler?
Sigur! „Călătorie la capătul nopții” de Louis Ferdinand Celine, „Greața” -Sartre, Jurnalul lui Andre Gide, orice carte de Giovanni Papini, „Jurnal” Witold Gombrowicz …
9. Ce faci atunci cand nu știi ceva?
Întreb. Caut. Dacă nu găsesc, caut pe cineva care știe.
10. Trend sau nevoia acută de deconectare a zilelor noastre, meditația este un concept întâlnit din ce în ce mai des. Orice sesiune începe de obicei cu ghidarea imaginației spre locul ideal. Există în viața reală a Cristinei un astfel de loc?
Hehe… da, Raiul. Cu tot ce înseamnă el.
11. Te adresezi prin ceea ce faci unei categorii numite #perennials - acei ce nu au vârstă sau cel puțin nu construiesc diferențe din asta. Ce anume din adolescenta Cristina regăsești în generațiile de azi?
Vulnerabilitatea, temerile, revolta, visurile, prima dragoste… Generațiile de azi, de ieri sau de mâine vor fi la fel, oamenii nu cred ca să schimbă fundamental. Credințele lor sunt poate altele astăzi, felul în care ei se raportează la viață, la drepturi și libertăți este altul, dar adolescentul va fi întotdeauna un suflet între ape, o magmă de emoții și sentimente.
12. Se supun dezbaterilor nenumărate metode de parenting, mai mult sau mai puțin conectate la realitatea de a fi părinte. Ce consideri esențial în educația unui copil?
Susținerea. Un copil are nevoie să i se spună ce e bun și ce e rău, care e drumul corect, și care nu, are nevoie de jaloane până la un anumit punct. Un părinte cred că trebuie să fie stâlpul de susținere al copilului său, un mentor. Dar nu există părinți perfecți și nici parenting ideal, greșeli facem cu toții, că suntem oameni și purtăm cu noi, la rândul nostru, modele bune sau mai puțin bune de educație. Dar dacă e dragoste, dacă e răbdare și, mai ales, susținere, copilul are mai multe șanse să crească sănătos la suflet și la minte.
13. Se întâmplă să trăim agasați, supraîncărcați cu lucruri cărora nu le mai putem face față. Alegerea e un exercițiu care se învață în timp. Când ai învățat să spui NU?
Când am plecat din industria glossy unde cam la totul se răspundea cu DA. Un permanent „da” spus la tot riscă să devină o bombă în prag de explozie. Spui „da”, atunci când simți să spui „da”. Am început să spun „nu” când am dat startul muncii pe cont propriu. Atunci am început să-mi valorizez timpul. Și să-l fac al meu și numai al meu.
14. Omul cât trăiește învață, despre ceea ce îl înconjoară sau despre el. Care este cel mai nou lucru pe care Cristina Stănciulescu l-a descoperit?
Că nu suntem nemuritori (ce descoperire nouă, nu-i așa?), că putem pleca de pe aici oricând și contează mult cum o facem. Și am mai descoperit de curând că mai am de lucru cu mine la niște capitole care țin de atenție.
15. În luna noiembrie utilizatorii Voxa se pot bucura de o nouă lansare pe care o anunțăm în premieră. Este vorba despre audiobook-ul De ce nu mi-a spus nimeni asta până acum de Dr. Julie Smith, cu tine ca narator. Cui ai recomanda această carte?
Oricui. Cu toții avem nevoie de oglinzi în care să ne privim și această carte este o oglindă foarte clară, care nu distorsionează imaginea… Oricui care are o curiozitate în ceea ce-l privește pe el, dar și pe ceilalți din jurul lui. Oricui are întrebări despre sine.
16. Ai un cufăr în care poți pune la păstrare 3 lucruri (nu neapărat fizice, palpabile), pentru eternitate. Ce ai alege?
Iubirea, amintirile și umorul.
Comentarii