Caută

Dana Rogoz: Gândul că vrei să încerci să schimbi lumea e în sine o formă de naivitate

Ai putea crede că știi totul despre ea. A crescut în lumina reflectoarelor fiind pe scenă încă de la 4 ani. E locul în care s-a simțit acasă, locul care a echilibrat-o atunci când a fost nevoie. Anul acesta, pe 16 noiembrie, blogul său împlinește 12 ani de activitate. www.danarogoz.com este spațiul în jurul căruia s-a creat o comunitate de oameni frumoși, deschiși, preocupați de frumos. Dintre toate proiectele în care este implicată, a fi actriță rămâne însă cel mai de preț lucru. Astăzi învățăm despre muncă și reușită, cu Dana Rogoz.


În săptămâna 14 - 20 noiembrie găsești pe pagina de Recomandări a aplicației

o selecție cu cărțile recomandate de Dana Rogoz din Voxa.

Ești curios ce citește?



*Pssst! Crezi că nu ai timp acum să citești interviul de mai jos? Am făcut și o variantă audio, perfectă pentru momentele în care nu ai telefonul în mână.

Cum ai prezenta-o pe Dana Rogoz unui mic extraterestru, proaspăt ajuns pe pământ?


Dana Rogoz este o actriță româncă, cunoscută publicului încă de când era copil. În prezent are 2 copii minunați, cu care adoră să petreacă cât mai mult timp posibil, joacă într-un teatru independent și tocmai ce își termină de montat primul scurtmetraj scris și regizat de ea.

A fost vreun moment în care ai vrut să renunți la scenă, la lumina reflectoarelor, să faci altceva, într-un alt domeniu?


Au fost momente în care, tot auzind în jurul meu oameni întrebându-se care e "utilitatea" a ceea ce facem noi, actorii, am început să mă îndoiesc de drumul meu. M-am gândit la un moment dat, chiar în ultimul an al facultății de actorie, dacă nu ar fi fost mai înțelept, mai "util" pentru societate, să dau la medicină. Dar mai târziu am primit confirmări și am înțeles că sunt unde trebuia să fiu, că locul meu e în lumea asta.

sursă foto: Facebook Dana Rogoz

Ce din Abramburica a rămas în continuare cu tine?


A rămas pofta de joacă și de experimentat lucruri noi. Încă mai am curaj să mă arunc în proiecte și experiențe pe care alții le-ar cataloga drept imposibil de greu de împlinit. Mi-am mai pierdut din încrederea în mine pe care o aveam atunci, din păcate, dar am învățat, și încă foarte bine, să ascund asta, să nu o transmit celor din jurul meu.

Ești foarte activă social. Încerci să produci schimbare pornind de la propria stradă, de la propriul cartier. Ce i-ai recomanda cuiva care ar vrea să fie activ din punct de vedere social? De unde începi?


Gândul că vrei să încerci să schimbi lumea e în sine o formă de naivitate. Dar cred că poți să faci schimbări în bine la nivel personal. Și poate că exemplul tău pozitiv îi va influența și pe alții. Poate. Și uite așa, schimbarea ta va începe să capete sens și să producă schimbarea (micii) comunități din care faci parte. Exemplul legat de inițiativa pornită pe strada mea vine exact să întărească această teorie. Sigur că îmi doresc multe schimbări în Bucureștiul meu, dar eu am început având în primul rând grijă de casa mea, de curtea mea, apoi de strada mea (reușind replantarea arborilor lipsă din alveole) și acum de cartierul meu (promovând pro bono toate micile afaceri care apar și care dau un vibe proaspăt și creativ zonei în care trăiesc).

Ești femeia care le face pe toate. Ai salariu de la 8 ani, ești o actriță cu o carieră activă, blogger, mamă, scenarist… Cum te ferești de burnout?

Nu le fac pe toate, sau oricum, din păcate nu le fac pe toate așa cum mi-aș dori, uneori. Cert e că am învățat să spun "Nu", să refuz anumite proiecte, ca să am mai mult timp pentru altele. Ori pentru familia mea - timp pe care, fără nicio exagerare, îl consider de departe cel mai valoros. Acum trebuie să mai învăț și să nu mă mai simt vinovată de fiecare dată când spun "Nu". Dar perioada de dinaintea sărbătorilor e cea mai aglomerată și stresantă pentru mine. Au fost ani în care m-am trezit plângând în Ajun, căci muncisem enorm până în ultima clipă, dedicasem atât de multă energie și timp altora, iar eu nu apucasem să fac nimic pentru mine și cei dragi ai mei. Au fost lecții care m-au învățat că prioritizarea și renunțarea sunt la fel de importante precum organizarea și dedicația, pe care mi le-am asumat încă din copilărie.

Alege o carte pentru fiecare etapă a vieții:


Cartea copilăriei - "Despre Jörg pe care îl dureau dinții"

Cartea primei iubiri - "1984"

Cartea adolescenței Dana - "Cronica unei morți anunțate"

Cartea maternității - "La ce să te aștepți când ești însărcinată"

sursă foto: Facebook Dana Rogoz


Ai citit povești în timpul pandemiei pentru copii de pretutindeni, alături de Vlad, fiul tău. Ce feedback ai primit din partea oamenilor?


Am început să citesc, chiar din primele zile de lockdown, pentru a veni în primul rând în sprijinul părinților, care aveau nevoie de măcar 15 minute pe zi în care să ia o pauză și să-și lase copiii să călătorească cu noi în lumea poveștilor. A fost un moment în care cu toții am simțit că trebuie să fim atenți la cei din jurul nostru și să ajutăm, așa cum putem. Fiind gravidă în 8 luni la începutul pandemiei, nu puteam căra alimente pentru bătrâni sau ajuta altfel categoriile de risc - eu fiind de altfel într-una dintre ele. Așadar, i-am ajutat de acasă, rămânând în siguranță, citind live povești copiilor. Am început #opovestepezi și am citit sute, chiar și mult după ieșirea din lockdown. Și încă o mai fac! Iar răspunsul primit din partea comunității mele de părinți și copii a fost absolut minunat. Unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit în toată viața mea a fost să mă oprească oameni pe stradă să îmi spună că, datorită poveștile pe care eu le-am citit live pe FB împreuna cu Vlad, copiii lor au început să iubească cărțile și cititul. E o declarație foarte emoționantă pentru mine.


Care este relația ta cu cărțile? De ce citești?

Citesc ca să îmi deschid mintea și sufletul. Citesc ca să mă înțeleg și să înțeleg lumea din jurul meu. Iubesc să citesc și recunosc că o fac cât de des pot, chiar dacă nu întotdeauna am condițiile ideale. Deschid cartea, citesc 2 pagini, mă întrerupe Lia, opresc, reiau o pagina, mai citesc 3, mă oprește Vlad... dar recuperez când dorm ei :)


Care a fost momentul în care ai simțit că începi să devii matură?

După ce l-am născut pe Vlad. Cred că abia atunci a venit o schimbare majoră. Altfel, adulții din jurul meu îmi spuneau încă de când eram copil că sunt foarte matură pentru vârsta mea. Și probabil că, datorită faptului că am lucrat de mică și am crescut într-o lume a adulților, maturizarea a venit mai repede. Dar o schimbare majoră de gândire, de perspectivă, a venit după ce am devenit mamă.

sursă foto: Facebook Dana Rogoz


Ai împlinit în această vară 10 ani de căsătorie și 18 de relație. Ce înseamnă Radu pentru tine?


Deja mai mult de jumătate din viața mea am trăit-o alături de el. Și când mă gândesc la lucrurile de care sunt mândră acum în viața mea, toate îl includ pe el. Și cred că am devenit o versiune mai bună a mea datorită lui, datorită minții lui, inteligenței, creativității și intuiției lui, care m-au ghidat pe drumul mai bun, mereu.

Ți-a fost dificil să colaborezi pe plan profesional cu soțul tău? Cum ați reușit să diferențiați cele două planuri?


Nu, pentru că așa ne-am întâlnit, lucrând împreună. Adică mai întâi ne-am câștigat încrederea și admirația profesională unul pentru celălalt. Iar acestea s-au menținut. Așa că acum când lucrăm împreună, simt că nu există om pe platou care să creadă mai mult în mine decât o face el. Și cred (sper) că sentimentul e reciproc.

Se supun dezbaterilor nenumărate metode de parenting, mai mult sau mai puțin conectate la realitatea de a fi părinte. Ce consideri esențial în educația unui copil?


Esențial e să îi dedici timp copilului tău. Știu că se vorbește foarte des despre "timpul de calitate", dar acela nu apare când vrei tu, la program. Așadar, cu cât îi dedici mai mult timp, cu atât cred că ai mai mari șanse să îi înțelegi nevoile. Și abia de acolo vezi ce i (și vi) se potrivește sau nu din tot ce ai citit în cărțile de parenting. Am avut de curând o discuție interesantă despre educație cu actorul și profesorul Adrian Titieni. Îmi spunea că dacă reușesc să le insuflu copiilor mei cei 3 R, am făcut tot ce puteam mai mult și mai bine pentru ei: Respect, Responsabilitate si Recunoștință. Sunt întru totul de acord că aceste 3 valori i-ar ajuta să devină oameni buni.

Cum arată locul ideal pentru Dana? Există în realitate?


Acasă, când e ordine. :)

 

Nu uita, în fiecare zi de luni avem un nou invitat. Stai cu 👀 pe noi.