Începem anul cu bucurie, motivație și un invitat cu totul special. Perioada sărbătorilor ne-a făcut poate mai conștienți de relațiile din viața noastră, de puterea și influența lor. Este importantă schimbarea? Ce facem în momentele în care răbdarea ne este pusă la încercare? Și mai ales: Care este cea mai potrivită alegere? Vorbim despre setări mentale și gestionarea lucrurilor care ne copleșesc, alături de Gáspár György.
Consultă pagina de Recomandări a aplicației Voxa și vezi care sunt titlurile selectate de Gáspár György din biblioteca sa de pe Voxa.
Ești curios ce citește?
Care sunt lucrurile care simți că te definesc în prezent?
Simt că mă definesc valorile după care îmi ghidez pașii și comportamentele. De-a lungul anilor, am ales să cred în curaj, compasiune, conectare și credință. Curajul de a promova sănătatea relațională în România. Compasiunea față de durerea și suferința oamenilor. Conectarea la ceea ce este mai măreț și dincolo de îngustimile minții mele. Credința că totul este conștiință.
De ce psihoterapeut?
Este o întrebare la care încă caut răspunsul. Uneori, simt că intuiția mi-a șoptit să fac asta; alteori, cred că o forță mai presus de mine m-a îndrumat pe această cale. Adevărul este că simt că aceasta este misiunea mea, este sensul existenței mele și de ce-ul pentru care mă trezesc dimineața. Când am început să practic psihoterapia, idee nu aveam cât de spectaculoasă este această îndeletnicire, cât de multe voi învăța de la oamenii care mă învestesc cu încrederea lor și cât de generoasă va fi viața din acest punct de vedere.
Ce este cel mai dificil în această meserie?
Atunci când sunt nevoit să refuz solicitările oamenilor care vin spre mine cu intenția de a începe un proces psihoterapeutic. Îmi este extrem de greu când oamenii mă învestesc cu încredere și vin cu speranță, iar eu sunt nevoit să-i pun pe o listă de așteptare sau să-i refer către alți terapeuți.
Care este condiția esențială ca un cuplu să înceapă sesiunile de terapie? Există vreuna?
Alegerea de a ieși din inconștiența relațională și disponibilitatea de a face din viața lor de cuplu o prioritate. Aceștia sunt cei doi pași care pot aduce cuplurile la terapie. Iar apoi mai sunt câteva reguli de urmat: 1. bunăvoința de a învăța să comunice într-un mod conștient; 2. angajamentul față de reducerea negativității (indiferent de forma ei de manifestare); și 3. energizarea relației cu ajutorul aprecierilor și a afirmațiilor pozitive la adresa partenerului. Pentru cei care mai au nevoie de informații pentru a alege sesiunile de vindecare în cuplu, le recomand cu încredere cartea Terapia imago: știința relațiilor, probabil cea mai complexă lucrare despre ce înseamnă terapia de cuplu. Iar pentru cei care preferă să ajungă altfel la informații, avem și o conferință pe această temă, care va avea loc în perioada 6-7 mai, la București.
Are sens terapia atunci când unul dintre parteneri vine la cabinet plin de scepticism și nu este dispus să coopereze?
Cel care vine plin de scepticism trăiește într-o lume subiectivă, aidoma fiecăruia dintre noi. Doar că acesta vede o lume în care nu există vindecare sau transformare. Iar această perspectivă poate fi nespus de dureroasă. Oamenii își formează, de foarte timpuriu, niște credințe despre relații; în lipsa unei vieți conștiente, aceste convingeri subiective devin tot mai solide. Nu întâmplător, trecutul este una dintre cele mai puternice forțe de pe această planetă. Iar atunci când un astfel de partener merge la terapie, este necesar ca terapeutul să realizeze că fiecare ființă umană are o minte subiectivă, definită de ceea ce s-a întâmplat în trecut. Inclusiv perspectiva terapeutului este biasată, doar că acesta a lucrat (să sperăm!) suficient de mult cu sine încât să se fi diferențiat îndeajuns încât să accepte că oamenii au păreri și puncte de vedere diferite. Atunci când abordăm scepticismul cuiva cu un dram de curiozitate empatică stârnim seva cooperării.
Care este momentul în care trebuie începută terapia de cuplu?
Pentru că am vorbit, mai sus, despre subiectivitatea minții, aș fi tentat a spune că fiecare moment este unul bun pentru a începe terapia de cuplu (chiar și atunci când alegem să ieșim dintr-o relație sau când încă nu formăm un cuplu). Dar aș puncta și faptul că psihoterapia nu este unica modalitate terapeutică existentă. Eu practic psihoterapia; dar cred și în vindecarea prin artă, prin comuniunea cu natura, prin practicarea unor ritualuri spirituale sau prin experiențe șamanice. Universul este suficient de generos cu noi încât să ne pună la dispoziție mai multe instrumente, dar ne-a lăsat și libertatea ca noi să le alegem pe cele cu care rezonăm cel mai bine.
Care este cel mai des întâlnit factor extern care influențează o relație?
Modelele la care am fost expuși în mica copilărie. Relația de cuplu a părinților devine tiparul pe care se bazează relația noastră de cuplu. Iar legătura creată între noi și părinții sau îngrijitorii noștri este normalitatea spre care tindem. Din fericire, aceste influențe se pot limita, însă totul depinde de nivelul nostru de conștiință relațională.
Știm că a comunica este foarte important într-o relație. Ce rol au însă certurile? Pot ajuta?
Certurile sunt parte din fiecare poveste relațională. Acestea sunt niște oportunități de transformare și de creștere excepționale. Harville Hendrix, mentorul meu în ceea ce privește terapia de cuplu imago, spune că cearta atrage după sine mult potențial. Deoarece fiecare conflict este un portal care poate duce spre schimbare. La fel ca în cazul stresului, depinde mult de care sunt percepțiile noastre. Asemenea stresului, conflictele în sine nu sunt nocive, dar convingerile și comportamentele noastre pot transforma o ceartă într-o tragedie sau într-o oportunitate de creștere. A învăța să ne certăm inteligent, din punct de vedere relațional, este probabil superputerea omului din zilele noastre.
Se pune accentul în ședințele de psihoterapie doar pe relația cu partenerul/a și pe cea cu părinții? Ne pot influența la fel de puternic și celelalte tipuri de relații din viața noastră?
În terapia de cuplu imago, forma de intervenție pe care eu o practic, se spune că 90% din nemulțumirile partenerilor sunt despre trecut (copilărie). Dar, schimbarea și vindecarea se produc în prezent. Cu alte cuvinte, acel 10% care are legătură cu ceva ce a făcut sau ce nu a făcut partenerul stârnește bagajul nostru psihologic cu care am venit de acasă (de exemplu relația cu părinții) și totodată reprezintă o oportunitate de cunoaștere de sine și de conștientizare relațională. Din punctul meu de vedere, suntem rezultatul relațiilor noastre trecute, prezente și viitoare. Sinele uman îl văd într-o lumină relațională, chiar cuantică. Ceea ce pentru mine înseamnă că totul este interconectat, în legătură cu tot ce a fost, este și va fi vreodată.
Care este relația ta cu cititul? De ce citești?
Una adictivă, dar este genul de dependență sănătoasă. Zic eu! (râde) Am vorbit mult despre relația mea cu cititul, care nu a fost deloc ușoară în copilărie și adolescență. Dar, la fel ca relațiile de cuplu, și cele cu cititul se pot schimba, dacă trăim o viață conștientă. La mine s-a schimbat radical. Iar acest fapt este dovedit prin editura Pagina de Psihologie, pe care o conduc împreună cu prietenul și colegul meu Paul Părăuan, și prin fascinația pe care o am față de educația prin lectură. Citesc pentru a-mi face viața mai ușoară. Citesc pentru a celebra frumusețile existenței. Citesc pentru a mă înțelege mai bine. Citesc pentru a mă conecta cu lumea. Citesc pentru a-mi liniști emoțiile. Citesc pentru a-mi curăța mintea. Citesc pentru că altfel sufletul meu s-ar stinge, încet și sigur.
Cât de des citești?
Cât de des este posibil. Am cărți peste tot în jurul meu. Rar se întâmplă să plec la drum fără o carte. Iar de când mi-am activat contul de cititor pe Voxa, citesc chiar și atunci când îmi obosesc ochii. Nu-mi pot imagina o zi fără să citesc ceva.
Te-a salvat vreodată o carte?
Da, și sub diferite forme. Unele m-au salvat din punct de vedere psihologic. Altele mi-au liniștit emoțiile sau mi-au arătat ce posibilități aș putea avea pe viitor. Au fost și cărți care mi-au schimbat relația cu banii, așa cum este titlul semnat de Lynne Twist, Sufletul banilor. Dar și Suflete de sticlă, care s-a publicat în plină pandemie și care ne-a salvat editura de la colaps economic.
Bănuiesc că psihologia și dezvoltarea personală sunt categoriile spre care te îndrepți adesea atunci când alegi o carte. Citești și ficțiune?
Sunt dependent de cărțile de psihologie, psihoterapie și tot ce există în materie de știință a relațiilor, a emoțiilor și mai nou a fizicii cuantice. Cu toate acestea, printre cărțile mele de suflet se numără Alchimistul (care este la granița dintre beletristică și dezvoltare personală), Acolo unde cântă racii, Povestea iepurașului Peter și poveștile despre Winnie de pluș.
Ai un cufăr în care poți pune la păstrare 3 lucruri (nu neapărat fizice, palpabile), pentru eternitate. Ce ai alege?
Amintirile. Iubirea a tot ce a făcut parte din viața mea. O poză cu Pământul văzut din cosmos.
Revenim în curând cu un nou interviu. Stai cu 👀 pe noi.