Caută

Diana Cosmin: E perfect în regulă să trăiești o viață pe care alții n-o înțeleg

În fiecare luni, Voxa, îți oferă prilejul de a cunoaște un om prin intermediul cărților pe care le citește. Realizăm un interviu #altfel, disponibil și în format audio în aplicație, iar pe pagina de recomandări vei găsi timp de o săptămâna un raft personalizat cu titluri alese de persoana respectivă.


Scrie de când se știe, dintr-o pasiune crescută cu răbdare, zi de zi. A fost redactor - șef la Forbes Life și Up by Forbe. Rubrică lunară în revista Cosmopolitan România s-a transformat în prima sa carte - Poveștile unei inimi (disponibilă și pe Voxa). Diana Cosmin se regăsește cel mai bine în proiectul său de suflet Fine Society. Acesta este locul care i-a permis să renască, unde spune povești ce emoționează prin onestitate și curaj, din 2016. Astăzi învățăm despre forța eliberatoare de a fi tu însuți.



1. Cum ar descrie-o Diana Cosmin de acum 20 de ani, pe Diana Cosmin de azi?


„Mi-ar plăcea să pot să fiu și eu cândva atât de relaxată cum e fata asta. Știe exact ce vrea și se cunoaște atât de bine. Mi-ar plăcea să am și eu o viziune atât de clară despre cine sunt”


2. Ce nu aș fi zis niciodată despre tine?


Că sunt foarte introvertită. De multe ori oamenii au impresia că sunt rece sau inabordabilă, dar eu de fapt sunt doar timidă și stau în banca mea. E felul meu de a fi, cu care am făcut pace abia de curând, mulți ani am crezut că e un defect. Dar pur și simplu așa sunt și e loc pe lume și pentru noi, „liniștiții” :)


Și probabil n-ai fi zis că sunt o justițiară. Nimic nu mă revoltă mai tare decât nedreptatea și lipsa de respect. Iau foc instantaneu.



3. De la ce a pornit proiectul Fine Society și mai ales… de ce a continuat?


Îmi doream un loc doar al meu, în care să scriu doar despre lucrurile care îmi plac și în care cred, despre experiențe și pasiuni. Ca o galerie mică, al cărei curator exclusiv să fiu eu. Nu voiam să poarte numele meu, ci să fie un loc în jurul căruia să pot strânge o comunitate de oameni cu interese similare. A început ca o joacă și a continuat fiindcă am avut norocul unor cititori extraordinari, care m-au provocat mereu să scriu tot mai mult și să-i surprind mereu cu idei noi. Sunt oameni care iubesc să citească și sunt o comunitate specială. Nu doar pentru că sunt ai mei, dar sunt oameni cu gusturi și opinii nuanțate, cu care poți să ai discuții complexe și palpitante.



4. Despre ce nu ai scrie niciodată? Este vreun subiect pe care nu l-ai aborda?


Nu spun niciodată niciodată, dar evit să scriu despre lucruri la care eu consider că nu mă pricep suficient sau care nu-mi trezesc suficientă curiozitate și interes cât să învăț despre ele și să scriu după aceea.


5. Cele sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în timpul anului în care ai călătorit în jurul lumii?


Nu am avut un anumit an de călătorit în jurul lumii, am făcut doi ani de masterat în patru locuri din lume și apoi prin prisma profesiei am călătorit mult, uneori aveam și patru zboruri pe lună. A fost un ritm care s-a păstrat constant până în pandemie, iar acum începe să se reia.


Chiar înainte să izbucnească pandemia, am călătorit șase luni aproape neîntrerupt, o combinație de proiecte profesionale și mici episoade de vacanță alipite între proiecte. Ne-am întors fiindcă deja se vorbea despre pandemie și la câteva săptămâni a urmat lockdown-ul.


Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din toate călătoriile au fost relaxarea, conexiunea cu mine însămi și acceptarea mea exact așa cum sunt. Cunoscând mai multe culturi, m-am așezat mai bine în propria persoană, dar m-am și schimbat mult și mi-am rafinat gusturile, dorințele, opțiunile de viață. Călătorind, îți dai seama mult mai bine ce vrei și ce nu, ce ți se potrivește și ce nu, este cea mai bună școală de viață.



6. Care sunt lucrurile fără de care nu pleci atunci când călătorești?


Până acum vreo 2 ani ar fi fost o listă lungă, dar am devenit un călător mult mai relaxat. Anul ăsta am călătorit aproape doar cu bagaj de mână. Deloc întâmplător, ultima carte citită anul trecut, la final de an, se numea „Viajar ligero. La vida con equipaje de mano”, de Gabriele Romagnoli. M-a atins mult, chiar dacă nu era despre bagaje, ci despre filosofia vieții, și se pare că a avut consecințe în obiceiurile mele.


Ce am mereu la mine însă: o pereche de încălțări comode, fiindcă eu merg mult pe jos; o agendă cât de mică în care să pot scrie (eu îmi țin agenda fizic, pe hârtie), un fular (nu eșarfă, fular) fiindcă sunt friguroasă și neaparat crema de protecție solară.


7. A fost vreo carte care te-a determinat să faci o schimbare semnificativă în viața ta, imediat?


Da, au fost mai multe și în diferite momente ale vieții. În copilărie m-au influențat mult romanele lui Jules Verne, m-au făcut să visez și să încerc să fiu mai îndrăzneață, să-mi doresc mai mult de la mine și de la lume.


La maturitate m-au ajutat foarte mult, în perioada de burnout, cărțile care explicau mecanismele psihicului și conexiunea dintre minte și corp. Inclusiv „Magia Ordinii” a lui Marie Kondo a avut un efect instantaneu, pentru că mă simțeam profund împovărată în acel moment și a fost ca o undă verde care mi-a permis să fac ordine în viața mea. A declanșat un proces lung și eliberator.


Știu că sună a clișeu, dar realmente din fiecare carte citită am rămas măcar cu o idee care m-a schimbat. Chiar dacă nu a fost poate ceva radical, cuantificabil instant, în timp s-au văzut efectele. Ca dovadă, sunt un cu totul alt om față de acum 5 sau 10 ani, ca maturitate, gândire, dorințe, ca tot.



8. Din ce se naște creativitatea?


Cea mai frumoasă definiție mi-a dat-o într-unul dintre primele mele interviuri designerul Carla Szabo: creativitatea e ca un curent electric care trece prin noi. Nu ni se datorează, dar suntem datori să-l folosim cât de bine putem. Mi-a rămas în minte fiindcă sunt în asentimentul ei.



9. Ce faci atunci când nu mai poți?


Mă odihnesc. Nu cred în acea sintagmă cu „Și când nu mai poți mai poți puțin”. E toxică, fără supărare. Uneori, când nu mai poți trebuie pur și simplu să-ți dai voie să respiri o secundă, să-ți tragi sufletul, să fii blândă cu tine. Nu să te biciui ca să continui cu orice preț. Am învățat marea lecție de a-mi DA VOIE să mă odihnesc, când e cazul.



10. Povestește-mi două lucruri care te-au influențat major în viață (persoane, evenimente, locuri, povești, etc)


M-a influențat Olanda, primul loc în care am plecat de acasă și unde am locuit singură pentru prima dată. Acolo mi-am început masteratul (care a continuat apoi în alte trei orașe din Europa) și a fost locul care și-a pus cel mai tare amprenta asupra mea. M-a schimbat ca om, ca viziune asupra lumii.


Apoi m-a schimbat foarte mult momentul în care am intrat în burnout. Mi-a răsturnat ierarhia priorităților și m-a adus înapoi la lucrurile simple, care contează. A fost un reset.



11. Dacă ai avea puterea să dai o lege valabilă de mâine în orice colț al lumii, care ar fi aceea? De ce?


Ar fi o lege care ar garanta că niciun animal de pe lumea asta nu ar mai putea să fie abuzat în niciun fel. Pentru că iubesc animalele.



12. Ce te-a făcut să scrii Poveștile unei inimii, carte disponibilă și pe Voxa?


Poveștile unei inimi” e o carte care îmi pare acum din altă viață. Aveam 27 de ani când am scris-o și a fost prelungirea rubricii pe care o aveam atunci în revista Cosmopolitan. O rubrică despre cum e să fii single, fiindcă eu am fost așa mulți ani. Primeam multe mesaje de la cititoare care se încheiau cu „Ar trebui să scrii o carte…”... așa că am scris-o. A fost o experiență care mi-a adus multă bucurie.



13. Ce voce ai vedea potrivită pentru a-ți nara autobiografia?


Irina Margareta Nistor. Sau Mihai Cabel, vocea desenelor animat ale copilăriei. Sunt o nostalgică.



14. Ai un cufăr în care poți pune la păstrare 3 lucruri (nu neapărat fizice, palpabile), pentru eternitate. Ce ai alege?


Cred că aș alege trei amintiri, trei momente, și nu neaparat lucruri majore, ci momente mici și în retrospectivă… perfecte: o anumită după-amiază de vară de când aveam 6 ani, un moment din copilăria mea ardeleană când priveam lumea din vârful dealului, o clipă de liniște în fața mării. Lucruri mici care sunt de fapt mari.


15. După ce se ghidează viața ta în prezent?


”E perfect în regulă să trăiești o viață pe care alții n-o înțeleg”.

 

Cărți recomandate de Diana Cosmin

*regăsite pe pagina de Recomandări în aplicația Voxa pe Raftul Diana Cosmin, în săptămâna 24 - 30 octombrie 2022


  1. Slavenka Drakulic - PATUL FRIDEI

  2. Valerie Perrin - APĂ PROASPĂTĂ PENTRU FLORI

  3. Valerie Perrin - TREI

  4. Mark Manson - THE SUBTLE ART OF NOT GIVING A FUCK (în engleză, neaparat)

  5. Anna Gavalda - AȘ VREA SĂ MĂ AȘTEPTE ȘI PE MINE CINEVA

  6. Anna Gavalda - O IUBEAM

  7. Care Santos - POFTĂ DE CIOCOLATĂ

  8. Camelia Cavadia - SUFLETUL LUMII

  9. Mark Wolynn - POVESTEA TA A ÎNCEPUT DEMULT

  10. Lori Gottlib - POATE AR FI BINE SĂ DISCUȚI CU CINEVA

  11. Adam Silvera - AMÂNDOI MOR LA SFÂRȘIT

  12. Suleika Jaouad - ÎNTRE DOUĂ LUMI

  13. Tatiana Niculescu - REGELE ȘI DUDUIA

  14. Laura Imai Messina - CE ÎNCREDINȚĂM VÂNTULUI