În fiecare luni, Voxa, îți oferă prilejul de a cunoaște un om prin intermediul cărților pe care le citește. Realizăm un interviu #altfel, disponibil și în format audio în aplicație, iar pe pagina de recomandări vei găsi timp de o săptămâna un raft personalizat cu titluri alese de persoana respectivă.
Dedicăm săptămâna aceasta Ruxandrei Gidei, creator de conținut și inițiatoarea platformei 4fără15. A reușit să strângă o comunitate ce nu mai poate fi ignorată, vorbind despre un subiect care nu reușea să genereze prea mult interes - cărțile. Azi învățăm despre cum poți să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.
1. Cum ai prezenta-o pe Ruxandra Gidei lui Mungi - un monstruleț care transformă în stană de piatră pe toți cei care citesc, au citit vreodată sau iubesc foarte mult cărțile😁 ?
Mungi, poți încerca să ne răpești dragostea pentru literatură, dar cititorii sunt nemuritori și n-ar putea să-ți fie victime. Ruxandra Gîdei are alături o armată mai numeroasă de oameni îndrăgostiți de literatură decât te-ai aștepta, și știm surprinzător de multe despre leacuri, vrăji, lupte cu monștri legendari. Nu vom deveni monumentul unui obicei pierdut, nu acum.
2. De ce 4fără15? Cum a început totul și mai ales, de ce a continuat?
Am început să vorbesc despre cărți pe internet în vara de dinaintea primului an de facultate, unde urma să studiez literatură engleză și română. Cred că la mijloc erau nevoia de apartenență, dorința de a avea niște parteneri de discuție în contextul în care niciunul dintre prietenii mei apropiați nu citeau, iubirea pentru literatura română contemporană… și poate senzația că studiile universitare mi-ar putea oferi ceva legitimitate în discuțiile despre literatură. Dar nu știam foarte bine ce fac, nu-mi amintesc să fi avut vreun scop precis în minte.
Știam sigur, în schimb, că voiam să se vorbească ceva mai mult despre ce se scrie acum în România, despre oamenii foarte reali și vii care publică și de care poate nici nu afli că există în timpul școlii. Cum în sfera vloggerilor de carte nu prea auzeam să se discute despre literatură română recentă și contemporană, am vrut să deschid eu conversația – din dorința asta s-a născut 4fără15, care trimite la celebrul poem al lui Virgil Mazilescu, „patru fără un sfert”.
A continuat pentru că ideile nu au încetat să îmi vină, pentru că-mi plăcea mai mult decât orice să lucrez la videoclipurile astea despre cărți ca pentru niște adevărate proiecte creative, pentru că iubesc să interacționez cu alți cititori, și pentru că am găsit un interes mult mai mare decât m-aș fi așteptat atunci când vine vorba de literatură... pe o platformă dedicată în principiu divertismentului. Apoi, aș minți dacă aș spune că nu mă atrăgea încă de la început ideea unei arhive, la care să mă întorc și care să-mi arate evoluția mea ca cititoare, în timp.
3. Care a fost momentul în care ai realizat ce înseamnă 4fără15 pentru comunitate?
Momentul în care am fost nominalizată pentru unul dintre premiile Superscrieri, “Acti-vloggerul anului 2021”, a declanșat sigur ceva în mine. Cred că atunci am conștientizat pentru prima oară câtă responsabilitate are cineva care reușește să aducă literatura în atenția unui public de câteva zeci de mii de oameni, într-o țară în care știm că se citește totuși atât de puțin. Țin minte, însă, că eram tare obosită atunci, anul trecut, din cauza ultimului semestru de facultate și a tuturor proiectelor extra-academice pe care mi le asumasem din teama de a-i refuza pe ceilalți (cu toate că unele nu îmi aduceau niciun fel de satisfacție). Alunecam sigur către burnout, iar în câteva luni senzația aia de epuizare s-a transformat într-un episod depresiv destul de crunt, din care a durat ceva timp să îmi revin. Așa că luni întregi nu am fost bine, mă copleșeau până și cele mai ușoare sarcini și îmi era din ce în ce mai greu să cred că-mi voi recăpăta dorința aceea să fac din lumea în care trăiesc un loc un pic mai bun.
Un an mai târziu, în primăvara lui 2022, am câștigat acest premiu, iar asta fix într-un moment în care începusem deja să-mi fabric noi scopuri pentru care să înaintez în domeniul meu. Poate că nu știu încă ce aș vrea să devin mai exact „când mă fac mare”, sau ce formă ar trebui să-și asume proiectul ăsta al meu astfel încât să aducă o schimbare reală în comunitate, dar cred că mă apropii de niște răspunsuri cu timpul.
Au existat multe momente și mesaje care m-au motivat să continui – cel mai tare m-au surprins răspunsurile din interiorul lumii literare, la care nici nu-mi propusesem să ajung. De exemplu, când o scriitoare română dragă mie a scris admirativ despre munca mea din online, numind ceea ce fac o super putere și comparându-mi activitatea cu cea a unei instituții. E nu încurajant, ci de-a dreptul electrizant să te simți ascultat la nivelul ăsta, să ai parte de atâta încredere din partea celor care te urmăresc. Exact de asta mi-am promis mie însămi că voi încerca, prin tot ce fac mai departe, să dau înapoi comunității.
4. Dacă ai avea puterea să dai o lege valabilă de mâine în orice colț al lumii, care ar fi aceea? De ce?
M-aș ocupa de o distribuire mai justă a averii, astfel încât sistemul să nu mai favorizeze acele câteva excepții care dețin deja miliarde, în detrimentul majorității sărace. Cred că am putea porni de aici ca mai târziu să creștem participarea culturală – să vedeți câți oameni și-ar permite atunci să se îndrepte și către lectură, să contemple viețile și deciziile unor personaje fictive și să își cultive sensibilitatea artistică.
5. Spune-mi 2 lucruri/ evenimente/ oameni care au reușit să te influențeze cu adevărat.
Pe de o parte, doamna profesoară care mi-a predat literatura engleză în liceu m-a ajutat să îmi regăsesc pasiunea pentru lectură și, odată cu ea, cred că și o curiozitate generală în legătură cu tot ce mă înconjoară. Cu lumile ei fictive, literatura te poartă în niște zone în care nici nu știai că vrei să ajungi, și prin polifonia ei cred că are puterea să trezească în tine dorința de a ști mereu mai mult.
Pe de altă parte, cred că situația educației în România m-a influențat și mă influențează în continuare – mă întristează să văd că anii trec și educația rămâne undeva la margine, mă întristează că batem pasul pe loc și că avem atâția oameni de-a dreptul nepotriviți în poziții importante. Dacă pot să trișez cu un al treilea eveniment care m-a influențat, ar fi continuarea studiilor în Olanda, privilegiu care îmi dă ocazia să observ cum se cercetează pe bune când unei țări îi pasă de educație, iar asta mă influențează sigur în dorința de a contribui cum pot la situația de acasă.
6. Să ne imaginăm că de mâine nu mai există cărți pe pământ. Ce ai face? Cu ce ți-ai ocupa timpul?
Iubesc literatura și, într-un fel, chiar mi-am construit viața în jurul ei. Ar fi o tragedie pentru mine să dispară. Dar există atâtea nedreptăți în lume încât sunt convinsă că nu m-aș plictisi – ba chiar m-ar provoca să fiu ceva mai atentă la tot ce mă înconjoară, la destinul unor oameni cât se poate de reali.
Dacă n-ar fi existat literatura, poate că aș fi studiat sociologia și mi-aș fi căutat o cauză pentru care să lupt în felul meu – într-o fază inițială, probabil tot dintr-un colț al internetului și, odată cu experiența, prin muncă de teren și cercetare (să știi că dacă-mi iei ficțiunea în scenariul ăsta ipotetic, n-o să te las să scapi și de cărțile de specialitate). Iar când vine vorba de cauze urgente la noi, din păcate avem atâtea din care putem alege: egalitate de gen în România, participare culturală chiar făcând abstracție de cât și cum se citește, educație sexuală, educație în general.
7. Dacă ar fi să citești un singur gen literar până la finalul vieții, care ar fi acela? De ce?
Norocul meu e că nu cred într-o separare foarte clară a genurilor – de exemplu, aș putea să citesc un volum de poezie, dar poemele să semene mai degrabă cu proza decât cu acel tip de poezie pe care o cunoaștem noi în școală – o poezie cuminte, predictibilă și ușor încadrabilă în tipare. Dar nu știu, o să zic totuși vag că aș rămâne la epic, pentru că are toate mecanismele să dezvolte niște idei cât se poate de complexe, și pentru că aș putea citi orice între Ulise, romane contemporane românești și așa-zisele lecturi ușurele, „de plajă”.
8. Abandonezi lecturile sau citești până la ultima pagină, indiferent de situație?
Din păcate, cel mai des mi se întâmplă să abandonez lecturi fără ca măcar să-mi doresc, pentru că ajung, dintr-un entuziasm excesiv și prin prisma studiilor, să citesc prea multe cărți deodată și să le pierd șirul. Niciodată nu mi-a plăcut să las o carte neterminată, însă am învățat în ultimii ani că încăpățânarea asta costă timp prețios, iar numărul la care poate un om să ajungă într-o viață e oricum mult prea mic. Cred că e foarte ok să te consolezi cu gândul ăsta când abandonezi o carte. Așa că depinde mult de motivul pentru care o citesc – pentru școală, pentru un nou vlog, pentru un club de carte sau numai și numai pentru mine. Fiecare cere o abordare diferită.
9. Ruxandra Gidei a citit până pe 17 octombrie 2022 ... cărți.
Nu destule cât să dispară senzația aia de neputință, de micime oricând mă confrunt cu rafturile pline ale unei biblioteci. Până acum, anul acesta cred că am dus la capăt în jur de 60 de cărți. Nu am numărat încă exact și plănuiesc de multă vreme să-mi iau o zi pentru inventariat, dar cumva gândul îmi și provoacă anxietate, tocmai pentru că tind să pun o presiune absolut stupidă pe mine însămi și, în ritmul în care se publică, mă copleșește numărul de cărți pe care nu l-am citit.
Iar dacă e să mă gândesc la numărul de cărți pe care le-am dus la capăt de când mi-am regăsit iubirea pentru literatură, în liceu, probabil ar fi în jur de 450… noroc că de când am început masterul sunt navetistă în Olanda, ceea ce înseamnă că am ceva timp zilnic să ascult cărți în timp ce pedalez spre facultate, haha.
10. Ai vreo rutină pe care o respecți atunci când decizi să citești? Vreun loc preferat?
Cred că nu aș mai citi deloc dacă aș face din rutină o nevoie – e oricum greu să le înghesui pe toate într-o singură zi, să te constrângi în felul ăsta mi se pare de-a dreptul neproductiv. Locuri preferate sigur că am: pe malul unui râu (de exemplu acasă, în Oradea), într-o cafenea în compania altor cititori, într-un pat cald înainte de culcare.
11. Care crezi că sunt cele mai importante 3 avantaje pe care tinerii le au și de care ar trebui să profite?
Faptul că au tot timpul din lume să o dea în bară și s-o ia de la capăt – ceva ce multă vreme am refuzat să conștientizez, și cred că m-a ținut în loc.
Faptul că e mai ușor ca niciodată să-și găsească aliații, să se unească și să vorbească în fața nedreptăților.
Faptul că au în fiecare zi resursele să învețe ceva nou, să-și schimbe complet interesele și să se lipească fără probleme de cei cu mai multă experiență.
12. Ce faci atunci când nu știi ceva?
Inițial m-am gândit că anii de facultate m-au învățat cum să răscolesc cât mai eficient internetul și ‘arhivele’ atunci când am nevoie de răspunsuri, dar apoi mi-am dat seama că sunt atâtea întrebări de bază referitoare la literatură, de exemplu, pentru care nu am reușit să găsesc răspunsuri nici măcar după ce am obținut o diplomă de licență în domeniu. De ce citim? Ce e literatura? Care e utilitatea ei azi și cum va schimba lumea? De fapt, în zona asta a umanioarelor, e foarte comun să ți se răspundă la întrebări cu și mai multe întrebări, iar de cele mai multe ori nici nu există răspunsuri fixe, ceea ce poate fi o sursă imensă de frustrare câteodată.
Deci cum procedez în situația asta? Am și un exemplu concret, legat de motivele pentru care citim și pentru care ar trebui să menținem literatura vie. Când am absolvit facultatea, am început să interacționez cu tot felul de oameni din afara bulei mele literare și m-am găsit tot mai des în postura celui care trebuie să-și apere domeniul. Cred că vă puteți imagina câteva dintre întrebările pe care le primește un absolvent de Litere: bine-bine, dar ce faci de fapt cu literatura? La ce bun să o studiezi și… de ce să promovezi cititul? Ni se tot spune din școală că e important să citești, da’… ce rost are de fapt? Și între-adevăr, îmi dădeam seama că pare mai mult o minciună nefondată în contextul în care acordăm atât de puțină atenție scriitorilor contemporani.
Destul, deci, cât să declanșeze o criză existențială. Așa că am început documentarea pentru un videoclip pe tema asta, pe care l-am denumit provocator “literatura e complet inutilă?”. Cred că cele mai bune videoclipuri pornesc din nevoia asta de a-mi răspunde singură la niște întrebări complicate, și aceeași nevoie îmi imaginez că stă și în spatele celor mai interesante proiecte de cercetare. Astea sunt cele două medii în care operez eu când nu știu ceva – fie încep documentarea pentru un videoclip, fie mă apuc să scriu un eseu, fie merg la facultate și îmi chinui profesorii cu întrebări dificile, în speranța că m-aș putea apropia așa de un posibil răspuns.
13. Ce nu aș fi zis niciodată despre tine?
Poate n-ai fi zis că am urât să citesc o bună bucată de timp, din cauza modului în care ne era prezentată literatura în școală. Eram printre acei liceeni care ar fi urmat profilul filologic la liceu doar “ca să scape de mate”, nicidecum ca să aflu mai multe despre literatura universală, civilizații antice sau istoria filosofiei. Așa că acum înțeleg foarte bine gândirea aia conform căreia literatura e doar o pierdere de timp, o piedică în calea adevăratelor bucurii de care poți să profiți în viață: inacțiune, divertisment pur, momente cu prietenii.
14. Ce carte ai recomanda unui om care nu a citit niciodată?
Nu cred în recomandări universale, însă mi-ar plăcea mult să ascult povestea de viață a acelui om și să mă gândesc la o carte care cred că ar avea potențialul să îl / o provoace, într-un sens sau altul – ar trebui fie să cunoască un personaj fictiv în a cărui poveste să se regăsească, fie aș căuta ca acea carte să-i zdruncine o credință fundamentală, să îl / o invite la introspecție și autocritică. Haha, probabil i-aș pune câteva întrebări ca astea și m-aș apropia de o posibilă ficțiune. În orice caz, am lucrat ca bibliotecară timp de câteva luni în timpul facultății, iar momentele în care un străin își punea încrederea în recomandările mele de lectură îmi erau cele mai dragi.
15. Ai o cufăr în care poți pune la păstrare 3 lucruri, pentru eternitate. Ce ai alege?
Empatia, pe care și literatura o cultivă. Motivația pentru a aduce schimbări bune în lume, care cred că ar trebui să ne ghideze mereu. Și Reziliența, pentru când ne luăm o palmă de la viață și ne simțim mai mici decât problemele pe care încercăm să le rezolvăm.
Cărți recomandate de Ruxandra Gîdei
*regăsite pe pagina de Recomandări în aplicația Voxa pe Raftul Ruxandra Gîdei, în săptămâna 17 - 23 octombrie 2022
Prietena mea genială, Elena Ferrante
Scrisoare către tata, Franz kafka
Leac de criză, Ion Luca Caragiale
Vino cu mine știu exact unde mergem, Dan Sociu
O precizie cu adevărat înspăimântătoare, Virgil Mazilescu
Inima-i un vânător singuratic, Carson McCullers
Zenobia, Gellu Naum
Exuvii, Simona Popescu
Dactilografa de noapte, Nora Iuga
De ce fierbe copilul în mămăliga, Aglaya Veteranyi
Promisiunea, Damon Galgut
rezistență, Alina Purcaru
Alwarda, Ruxandra Novac
Pe Ruxi Gîdei (4fără15) o găsiți pe...
▶️ Youtube: https://www.youtube.com/c/4f%C4%83r%C4%8315
♪ Tik Tok: https://www.tiktok.com/@4fara15
🖼️ Instagram: https://www.instagram.com/4fara15/